Acest blog se adreseaza tuturor practicienilor stiintelor juridice,cadrelor universitare formatoare de magistrati sau manageri din magistratura, procurorilor si judecatorilor, avocatilor, criminalistilor, consilierilor juridici, si in general publicului larg.
sâmbătă, 19 martie 2016
marți, 23 februarie 2016
DECIZIA CURTII DE JURATI






...Până la data judecării acestei cauze, există deja la dosar solicitările apărătorilor părților vătămate de a se constitui părți civile împotriva următorilor teroriști criminali....care anterior evenimentelor din 1989 au solicitat să colaboreze nemijlocit și necondiționat, până la limita jertfei supreme, urmând a fi înscriși la Kurganul Mamaiev pe lista APĂRĂTORILOR PATRIEI ca în schimbul unei solde lunare negociate în ruble, sau contra unor produse, precum vodcă, ciocolată, biscuiți, șosete, pixuri, reviste pornografice și pentru gay, casete cu muzică țigănească rusă, gumă de mestecat, țigări, brichete, televizoare color, aparate video, ceasuri electronice, bijuterii din gablonz, grade militare și funcții politico militare din armata aparținând altui stat, acordarea dublei cetățenii, să execute întocmai și la timp ordinele șefului său nemijlocit, fără însă a se desconspira față de organele de securitate sau față de orice cetățean român. Fiecare va avea în legătură o rețea de informatori și de lichidatori persoane fizice incomode dotați cu arme cu glonț sau alte dispozitive letale, și se va ocupa de misiunile fiecăruia în parte, verificarea îndeplinirii misiunii și plata recompensei....În cazul în care va fi capturat de dușman,sau criticat în cercul de prieteni că ar fi trădat țara natală, sau că ar fi omorât oameni pentru cauza nobilă a edificării comunismului, va folosi una din metodele învățate la cursurile de inițiere în tehnici de spionaj, pentru a se sinucide, lăsând o scrisoare prin care să se dea vina pe scuritate, ce ulterior va fi adusă la cunoștința cât mai multor persoane, prin grija rezidenților din rețea. După moarte locțiitorul va prelua funcția șefului de rețea fără alte formalități, și va continua munca informativ-terorist-diversionistă, până la victoria finală. Curtea văzând conținutul angajamentului de terorist, a constatat că numiții teroriști mai încasau un venit suplimentar de la statul român, fără însă a declara la serviciul financiar în scris că mai au și alte venituri de la alte state sau organizații subversive sau Agenturi Străine de Spionaj, lucru interzis de normele financiare aplicabile. În timp ce oamenii muncii au trudit din greu prin mine, șantiere, uzine, ogoare, nu este moral să obții foloase necuvenite și de la alte state sau organizații din lume fără însă a declara acest lucru la Administrația Financiară Județeană sau de sector. Conform documentelor financiare aflate la dosar, numiții teroriști spioni ...au semnat de primire și au încasat de la statul român lună de lună, respectiv în formă continuată și calificată un salariu, soldă sau pensie în mod nejustificat, deoarece sfera lucrativă ocupațională era în contra României, respectiv pusă în slujba unei puteri ostile statului nostru, ce contravine jurământului militar, a angajamentului de partid și a contractului de muncă, dar în principal prin comiterea în formă calificată și continuată de acte de trădare, terorism și destabilizare a puterii democrat-populare din țara noastră. Deși statul va acordat prezumția de onorabilitate și de loialitate, însă din motive ce exced cauzei, ați trădat poporul, partidul și statul român, fapte în urma cărora un număr foarte mare de cetățeni români au murit sau au fost asasinați prin metodele meșteșugite învățate la școala de spionaj.Dacă lăcomia de a vinde țara pentru câțiva arginți ar fi pe undeva justificată prin lipsurile materiale din fostul regim, generate de blocada economică impusă de statele imperialiste, companiile multinaționale și de băncile creditoare la care s-a îndatorat statul român pentru a se dezvolta, comiterea de crime izolate sau împotriva păcii și omenirii, a unor crime de război, lipsirea de mijloace de existență a unor categorii sociale, moartea acestora prin înfometare, frig, lipsa de medicamente și alimente de strictă necesitate, lipsirea de locuințe și de asigurare a unui loc de muncă, stresul produs prin vânzarea domeniului public și a bogățiilor statului, nu mai pot fi justificate, iar aceste fapte au fost comise cu deplin discernământ, deoarece fiecare criminal în parte a anticipat dintr-un început rezultatul de pericol public și antisocial care este subsecvent factelor fiecăruia.
Pentru aceste motive, în numele legii, Curtea de Jurați, în unanimitate, de voturi
H O T Ă R Ă Ș T E
1. Condamnă pe criminalii teroriști spioni......
Complementar mai condamnă pe aceștia la degradare militară la gradul de soldat, retragerea cetățeniei române, și anularea oricărui act de studiu dobândit în România;
Obligă pe toți condamnații la restituirea cheltuielilor de școlarizare reactualizate, începând de la grădiniță, cursul elementar, liceul militar, școala militară de ofițeri, academia militară, facultate și a celorlalte cursuri finanțate de stat, la nivelul statului a cărui propagandă ați promovat.
Restituirea tuturor drepturilor financiare încasate de la stat în perioada de activitate și după trecerea în rezervă, și confiscarea tuturor bunurilor mobile și imobile deținute, sau drepturi succesorale...conform inventarelor făcute de ANAF fiecăruia în parte.
Retragerea cetățeniei române și interdicția de a vă apropia la mai mult de 250 km de frontiera de stat a României pentru o perioadă de 25 de ani.
.....
În cazul nerespectării tuturor dispozițiilor de mai sus, pedeapsa este privativă de liberate pe o durată de 25 de ani, calculată de la data încarcerării, în condiții de temniță grea, fără posibilitatea de eliberare condiționată înainte de executarea integrală a pedepsei, și suplimentar, după liberare, se dispune interdicția drepturilor civile pentru încă 10 ani peste durata de penitență.
Irevocabilă.
Președinte,
Curtea de Jurați: 1.
2.
3.
4.
joi, 4 februarie 2016
BIOTERORISMUL ÎN ACTUALITATE
Principial Convențiile Internaţionale interzic producerea, stocarea şi experimentarea sau mai grav uzilizarea armelor de distrugere în masă în sol, în aer, în apă, în atmosferă sau în cosmos. Cu toate acestea, există studii de specialitate care spun că există laboratoare ultrasecrete şi zeci de mii e specialişti care execută diferite comenzi ale unor corporaţii multinaţionale de producere de microorganisme, bacterii, viruşi, fungi, vaccinuri, noi medicamente, etc. rezistenţi la tratamente care pot produce epidemii sau pandemii.
Fabricile de echipamente de aer condiţionat sau filtre de aer şi apă, nu au voie să producă decât anumite tipuri de aparate de uz casnic sau industrial, cu parametri modificaţi pentru a disemina prin ventilaţie boli incurabile.
În Romania, după data de 1 Decembrie numărul deceselor au crescut în progresie geometrică mai ales în rândul nou-născuţilor, copiilor preşcolari sau din ciclurile primare, adulţilor fumători sau consumatori de bere şi produse distilate, a bâtrânilor, şi bolnavilor cu afecţiuni cronice multiple.
Nimeni nu este interesat de la Ministerul Sănătăţii sau de la Direcţia de Evidenţă Informatizată să comunice situaţia reală, aceasta fiind ascunsă cu grijă şi serviciilor secrete, mai ales că în ultimul timp s-a început o nouă ofensivă împotriva structurilor de securitate naţională.
Trăim în ţara în care nimeni nu ştie nimic, dar ne mor sute de mii de oameni, în timp ce factura medicamentelor la companiile farmaceutice străine atinge aproape 1o miliarde euro pe an. Ceve nu este în regulă.
Există însă scurgeri de informaţii şi la persoanele care conspiră împotriva populației României. De pildă după evenimentul de la Clubul Colectiv, se fac eforturi financiare pentru eliminarea a încă 4-5 milioane de români aborigeni, pentru ca populaţia să ajungă la aproximativ zece milioane de locuitori în doi-trei ani. Depopularea va fi înlocuită cu migranţi (circa 8-10 milioane) pentru a lucra pe bani puţini pentru companiile multinaţionale, urmând ca în circa 10 ani, limba română să fie interzisă în spațiul public şi să se scadă în așa măsură nivelul de trai încât majoritatea oamnilor vor pieri iar alţii vor emigra în alte state sub condiţia de a renunţa la cetăţenia română.
Este scenariul cel mai terifian, în care se va duce asaltul final împotriva României, pentru ca în perspectiva anului 2025 să se vorbească la timpul trecut despre români.
Accelerarea cursei înarmărilor ar putea produce o ripostă asimetrică şi un atac nuclear extins asupra României, lucru ce va accentua şi mai mult depopularea noastră, şi finalizarea genocidului şi holocaustului la care suntem supuşi.
În timp ce la televiziunile publice se vorbeşte despre alegeri în două tururi şi anularea dreptului deţinuţilor de a mai scrie cărţi, forțele private secrete aflate la noi, își fac meseria. Produc în cotinuare infestări cu viruşi, baterii şi fungi, sau alte microorganisme prin gări, staţii de metrou, mall-uri, super-marketuri, şcoli, grădiniţe, spitale, universităţi, etc. şi dau vina pe guvernanţi că nu pot gestiona situaţia, că ţara noastră ar fi lovită de corupţie şi incompetenţă. În acest context se constată că instituțiile abilitate sunt depăşite şi până să se decumenteze şi să se probeze anumite fapte criminale aflate în competenţa DIICOT vom râmâne tot mai puţini şi mai stresaţi de facturile tot mai mari ce ne vin şi de creșterea preţurilor şi impozitelor, în timp ce veniturile tind să se înjumătățească, motivat de o criză generată artificial. Ori dacă poporul nu se ajută singur, guvernanţii puşi la butoane de forțele ostile naţiunii noastre nu au nici un interes să ne apera. Noi nu ne putem apăra cu arme SH (tancuri, avioane, camioane Made în USA împotriva bioterorismului, să fie clar acest lucru)
marți, 1 decembrie 2015
Libertate sau penitenta?
Drumul de la libertate la penitență are la baza un motiv special în cazul numitului Beke Istvan Attila. Produs 100% al societății iredentiste şi şovine, alimentate din plin de propaganda AVO din Ungaria, din ce în ce tot mai mulţi tineri maghiari sau secui (care nu au fost niciodată unguri) cad pradă mișcărilor fundamentaliste, anarhiste şi teroriste.
De la joaca cu puşti cu bile şi petarde în spaţii ascunse de privirile oamenilor normali, acesta a trecut la expunerea unor insemne hortiste şi fasciste, anti-semite în public, semnificația lor fiind fascistă, antisemită, xenofobă, revanșardă, șovină, iredentistă și neonazistă. Până la detonarea unor bombe în mijlocul mulţimii nu a mai rămas decât un singur pas. Ori un om cu familie, copii, serviciu, ce-i mai trebuia lui acum detenţia pe viaţă?
Ura viscerală împotriva unor personae care sunt de altă etnie cum ar fi evreii, țiganii, armenii, rușii, nemții, șvabii, italienii, francezii, englezii, și nu în ultimul rând romanii, au făcut din acest personaj un fel de Hitler în miniatură, care se antrenează să tragă cu pistolul, să omoare cu cuțitul și cu lațul, să lovească cu securea, să incendieze, să detoneze maşini infernale de la distanță, adică să ucidă, să ucidă, să ucidă pe cei care nu-I pot împărtăși părerile sale, nici limba şi nici cultura.El are în bibliotecă numai cărţi cu criminali în serie.
De lege ferenda, Europa este un teritoiu în care s-a constituit Uniunea Europeană, adică o uniune de state, în care este permisă libera circulație de oameni, unde libertățile și principiile democtratice în care minoritatea se va supune majorității sunt atribute tabu. De ce se vrea un stat autonom, într-un stat federativ este greu de înţeles. Şi apoi, secuii, care primesc fonduri de la stat pentru subzistenţă, de unde ar avea bani să-şi întreţină de exemplu o armată de 100.000 de fundamentalişti extremişti, cine ar finanţa aceste proiecte nebuneşti?
Acuma să vii sub amenințarea unor atentate teroriste și să vrei o autonomie pe criterii greșit formulate este un non sens. Adică acest individ cu tare comportamentale clar antiumanitare și antisociale, ar dori, se pare să ne întoarcem în comuna primitivă, iar dacă nu suntem de acord cu acesta, ne amenință că ne împușcă, fie ne dă foc la casă, ne pune dinamită în sacoșele de cumpărături, ne taie gâtul cu pumnalul, sau orice agresiune care are drept efect asasinarea victimelor. Mai grav are în plan să atace marile oraşe cu bacterii, viruşi sau să contamineze alimentele şi preparatele din carne, până şi colacul secuiesc, cu celule de cancer galopant şi izotopi radioactivi cum ar fi poloniul şi radiul.
Nu, societatea nu poate tolera un astfel de comportament, îl repugnă, iar dacă acest individ extreme de periculos nu este izolat în pușcărie, se pot produce atentate cu mult mai grave decât cele comise de alte organizații extremist-teroriste-șovine.
Frontierele unor state sunt stabilite potrivi normelor dreptului international prin convenții international, iar unele state care au promovat discriminarea și terorismul de stat, cu consecința unor crime majore împotriva altor popoare conlocuitoare sunt pedepsite de comunitatea statelor din lume, unele fiind chiar desființate. Ori să vii cu bâta și cu pistolul sau cu dinamita și să ameninți că dacă lumea nu va face ce spui dumneata și gașca ta de iresponsabili ce o dirijezi chiar acum din pușcărie, prin telepatie, deoarece te consideri un geniu al specie umane, al răului, după cum s-a văzut, este un mare păcat.
Atunci când lumea creștină este în post și rugăcine, creștinii se împacă între ei, fac acte de milostenie și de generozitate, să te ocupi de construirea unor dispositive pentru a ucide oamenii, este ceva de neconceput.
Sperăm să fie un caz izolat, tinerii cu astfel de preocupări similare să-și bage mințile în cap, că România nu este un stat unde să domnească legea forței ci forța legii. Ori dacă legile atât penale cât și cele creștine, cutumiare și educaționale spun să nu ucizi, dumneata dacă conștient ai comis-o, acum vei primi ceea ce meriți.
În concluzie, este bină să se întărească vigilența forțelor abilitate, iar cetățenilor onești și de bună credință, le recomandăm să anunțe organelle statului imediat cum vor observa persoane distimice, cu preocupări teroriste, sau care sunt suspecte de comiterea unor crime împotriva păcii și umanității.
joi, 13 august 2015
sâmbătă, 27 iunie 2015
miercuri, 1 septembrie 2010
Pagini din istoria armatei romane
7. ANGAJAREA ARMATEI ROMANE IN CEL DE-AL DOILEA
RAZBOI MONDIAL. CAMPANIA DIN EST
(22 iunie 1941 -; 23 august 1944)
Tabloul situatiei politico - militara generala la 22 iunie 1941 se prezenta astfel: Germania ocupase cea mai mare parte a Europei
(Austria, Cehoslovacia, Polonia, Franta, Olanda, Danemarca, Luxem- burg, Norvegia, Iugoslavia si Grecia). Anglia era serios slabita in urma bataliei aeriene cu Germania, Statele Unite ale Americii se mentineau inca neutre.
Potrivit planului de invadare a U.R.S.S., cu numele de cod BARBAROSSA, elaborat de Inaltul Comandament German si aprobat de Adolf Hitler prin directiva 21 in decembrie 1940, in iarna si primavara anului 1941, Germania a dispus o parte din fortele destinate agresiunii in Est, pe teritoriul Romaniei. Comandamentul german a ascuns adevaratul scop al trupelor aflate pe teritoriul Romaniei, inclusiv fata de autoritatile romane, folosind legenda ca acestea constituie masuri de securitate din cauza concentrarilor de trupe sovietice, adica a aliatului Germaniei in acel moment, la granitele romane. Mai mult, la 12 iunie 1941, Hitler s-a intalnit la München cu generalul Ion Antonescu si i-a vorbit aliatului sau roman despre actiunile defensive contra unui eventual atac sovietic.
Abia pe 18 iunie1941, Hitler il va informa pe Antonescu, printr-o scrisoare, despre intentia de a ataca Uniunea Sovietica, ceea ce s-a rasfrant negativ asupra pregatirii armatei romane pentru campanie.
In vederea realizarii obiectivelor politico-strategice propuse prin invadarea U.R.S.S., Inaltul Comandament German a adopta urmatorul dispozitiv initial: in Prusia Orientala, Grupul de armate „Nord”, 29 de divizii, din care 6 de tancuri si motorizate, sprijinite de
1.070 avioane, sub comanda feldmaresalului von Leeb, avand misiunea de a cuceri porturile de la Marea Baltica si orasul Leningrad; in partea centrala a Poloniei, Grupul de armate „Centru”, 50 de divizii si 2 brigazi, din care 15 de tancuri si motorizate, sprijinit de 1.680 de avioane, sub comanda feldmaresalului von Bock, cu misiunea de a nimici trupele sovietice din Bielorusia, iar apoi sa cucereasca Moscova, in sud, de la Lublin la Gurile Dunarii, Grupul de armate „Sud”, 57 de divizii si 13 brigazi, din care 9 de tancuri si motorizate, sprijinit de 800 de avioane, sub comanda feldmaresalului Gerd von Rundstedt. Din acest grup de armate au facut parte si armatele a 3-a si a 4-a romane, initial, 12 divizii de infanterie si 6 brigazi (3 de cavalerie si 3 vanatori de munte), o grupare germana din Finlanda: in Nord, Armata germana „NORVEGIA”, din care 2 divizii finlandeze, avand misiunea sa taie legatura portului Murmansk cu restul teritoriului sovietic; in Sud, doua armate finlandeze, 15 divizii, din care una germana, 3 brigazi, urmau sa concure la cucerirea Leningradului, trupele terestre erau sprijinite de 1.000 avioane (500 germane, 500 finlandeze).
Valoarea fortelor si mijloacelor angajate de germani si aliatii lor la inceputul invaziei au fost urmatoarele: 190 de divizii, din care 153 germane; circa 5.000.000 de combatanti; 3.140 de tancuri si autotunuri; peste 50.000 de tunuri si aruncatoare de mine; aproape
5.000 de avioane de lupta.
La declansarea agresiunii, fortele din partea de Vest ale U.R.S.S. erau grupate astfel: Frontul de NORD-VEST, 25 de divizii din care 4 de tancuri si 2 motorizate, comandat de generalul-colonel Kuznetov, Frontul de Vest, 44 de divizii de infanterie, 12 divizii de tancuri, 6 divizii motorizate, 2 divizii de cavalerie, sub comanda generalului- colonel Kirponos, Regiunea Militara Odesa, 1 divizii de infanterie, 4 divizii de tancuri, 2 divizii motorizate, 3 divizii de cavalerie, comandata de generalul-locotenent Cerevicenko.
Trupele romane au intrat astfel in actiune: Armata a 4-a a inceput ofensiva la 2 iulie 1941 si, dupa lupte sangeroase, indeosebi la fortarea Prutului si in zona Masivului Cornesti, la 26 iulie 1941 a ajuns la Nistru; Armata a 3-a a declansat ofensiva la 3 iulie 1941, actionand cu fortele principale pe directia Cernauti, unde a ajuns la 5 iulie, apoi la Nistru, pe care a inceput sa-l forteze la 17 iulie 1941. In acest moment, opozitia, reprezentata de Iuliu Maniu s-a declarat impotriva inaintarii armatei romane dincolo de Nistru. In scrisoarea adresata de Iuliu Maniu generalului Ion Antonescu, felicita armata romana pentru eliberarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei, considerand ca o inaintare dincolo de Nistru inseamna agresiune. Pana la 31 iulie 1941, armata romana a pierdut 24.396 de oameni (5.011 morti, 13.987 raniti, 4.487 disparuti).
In continuare, trupele romane au primit ordin sa inainteze in interiorul U.R.S.S. pe directii diferite. Astfel, Armata a 4-a a fost dirijata spre Odessa, unde a dus lupte sangeroase intre 6 august si 16 octombrie 1941, insemnand pentru unitatile acestei armate 17.792 morti, 63.345 raniti, 11.471 disparuti, total 92.608 oameni. In anii
1941 si 1942, unitatile romane, operand sub comandament general german, au luat parte la batalii importante in Crimeea, Caucaz, in Cotul Donului si Stalingrad.
La pierderile generale de 130.000 militari morti, raniti si disparuti in anul 1941, s-au adaugat marile pierderi ale Armatei a 3-a in cotul Donului si ale Armatei a 4-a in Stepa Calmuca, la sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, ridicandu-se la 182.441 militari (16.566 morti, 67.182 raniti, 98.692 disparuti), fapt care a redus considerabil capacitatea combativa a armatei romane.
Dupa aceste infrangeri, in februarie 1943, armatele 3 si 4 au fost trimise in tara pentru refacere. In prima jumatate a anului 1943, pe frontul de Est mai ramasesera 7 divizii romanesti, care au actionat in capul de pod din Kuban, de unde, fortele germane si romane infrante, in toamna anului 1943 s-au retras in Crimeea. In timpul luptelor din Caucaz si a celor din capul de pod din Kuban, unitatile romane au pierdut 39.074 oameni, morti, raniti si disparuti.
In anul 1944, principalele actiuni la care armata romana a participat au fost mai restranse: 7 divizii de infanterie, cavalerie si vanatori de munte in Crimeea, in cadrul Armatei a 17-a germana. In urma ofensivei armatei sovietice din primavara anului 1944, din totalul de 65.000 de militari romani aflati in Crimeea la 1 aprilie 1944 au fost evacuati 35.857 (54,61%). Cu unitatile refacute, cele doua armate romane, a 3-a si a 4-a au luat parte in continuare la luptele care s-au dus, inclusiv pe teritoriul Romaniei, pana la 23 august 1944, in cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. Importanta actului arestarii maresalului Ion Antonescu, iesirea Romaniei din Axa si trecerea ei de partea Coalitiei antifasciste.
8. PARTICIPAREA ARMATEI ROMANE LA CAMPANIA
DIN VEST ALATURI DE COALITIA ANTIFASCISTA
(23 august 1944 -; 9 mai 1945)
In timp ce armata sovietica inainta pe teritoriul Romaniei in cadrul operatiei Iasi -; Chisinau, declansata la 20 august 1944, avut loc actul de la 23 august, care a constat in arestarea maresalului Ion Antonescu si a unora din colaboratorii sai. Romania se desprinde de Axa si se alatura cu tot potentialul sau economic si militar Coalitiei antifasciste.
In perioada 23 august -; 25 octombrie, armata romana a actionat pe teritoriul national, indeplinind urmatoarele misiuni principale: lichidarea trupelor germane, acoperirea frontierelor, respingerea incercarilor ofensive ale fortelor germano- maghiare de a ajunge la trecatorile Carpatilor Orientali, asigurand, totodata, marsul trupelor sovietice fara lupte in podisul Transilvaniei, eliberarea intregului teritoriu national. In aceste lupte, armata romana a pierdut circa58.000 militari morti, raniti si disparuti.
Incepand cu 7 septembrie 1944, unitatile romane trec in subordinea operativa a armatei sovietice, iar prin Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944, fortele romane au intrat sub comanda Comandamentului Aliat (sovietic). Concret, Comandamentul suprem sovietic a delegat pe comandantul Frontului 2 Ucrainian, maresalul Rodion Malinovski, caruia trupele romane i-au fost arondate.
Dupa eliberarea teritoriului national, armata romana a actionat, impreuna cu unitatile sovietice, pentru eliberarea Ungariei, angajand in lupta 17 divizii de infanterie, de vanatori de munte si cavalerie, structurate in doua armate (1 si 4), un Corp aerian, unitati si mari unitati de aparare antiaeriana, de geniu, cai ferate s.a., cu un efectiv de
210.000 de oameni. Fortele romane s-au evidentiat prin spiritul de eroism de care au dat dovada, afirmandu-se cu deosebire in sangeroasele inclestari, timp de 100 de zile, pentru eliberarea orasului Debrecen si a capitalei ungare -; Budapesta. Pierderile trupelor romane pentru dezrobirea Ungariei s-au ridicat la 42.700 militari morti, raniti si disparuti.
In continuare, armata romana a actionat pe teritoriul Cehoslovaciei, angajand 16 divizii de infanterie, vanatori de munte, de cavalerie, un corp aerian, o divizie antiaeriana si alte unitati cu un efectiv de 248.430 militari. In timpul luptelor duse, unitatile romane au pierdut 66.495 morti, raniti si disparuti. Din aprilie 1945, un regiment roman de tancuri si subunitati de cai ferate romanesti au luptat pe teritoriul Austriei, sub comandament sovietic.
Intre 23 august 1944 si 12 mai 1945, trupele romane au strabatut prin lupta 1.800 km, au traversat 20 masive muntoase, au fortat 12 cursuri de apa, au eliberat 8.717 centre populate, intre care 138 orase, au provocat pierderi inamicului care au echivalat cu efectivele a 14 divizii. In aceasta campanie, armata romana a pierdut aproape 170.000 de militari -; morti, raniti, disparuti.
Efortul economico-militar al Romaniei a fost apreciat la 1 miliard si 300 de milioane de dolari la cursul anului 1938. Prin actiunile sale politico-militare intreprinse, Romania a contribuit la scurtarea razboiului cu circa 200 de zile. Cu toate acestea, la Conferinta de Pace de la Paris din 1946-;1947, Romaniei nu i s-a recunoscut calitatea de cobeligerant.
9. ARMATA ROMANA IN PRIMUL DECENIU
POSTBELIC (1945-1955)
Dupa capitularea Germaniei si incetarea razboiului in Europa, armata romana s-a inapoiat in tara si a trecut victorioasa pe sub Arcul de Triumf, in iunie 1945. Masurile luate de autoritatile romane pentru trecerea armatei de la cadrul de razboi in cel de pace, configuratia data puterii armate a tarii a fost raportata la dispozitiile Comisiei Aliate
(sovietice) de Control, iar dupa februarie 1947, la prescriptiile tratatului de pace incheiat la Paris intre Romania si Puterile Aliate si Asociate.
Preocuparile Comandamentului armatei romane pentru sintetizarea experientei dobandite in razboi si pentru elaborarea unei doctrine militare nationale care sa reflecte traditia militara romaneasca, efort curmat prin impunerea modelului militar sovietic. Intre formele si metodele prin care armata romana a fost influentata de sistemul sovietic ar putea fi mentionate: includerea, in 1945, prin Decret regal, in randul armatei romane a celor doua divizii „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”, create pe teritoriul sovietic din fosti prizonieri romani, mari unitati care, structurate dupa modelul sovietic, dotate cu armament sovietic, au fost considerate multa vreme
„samburele” armatei populare romane, prin cadre de orientare prosovietica, cu sau fara studii in Uniunea Sovietica, prin intermediul consilierilor sovietici, care au functionat la esaloane de decizie din armata romana, prin traducerea si aplicarea regulamentelor de lupta si generale ale armatei sovietice, prin asezarea intregului sistem de pregatire a cadrelor si de instruire a trupelor pe modelul sovietic, prin existenta a trupelor sovietice in Romania pana in 1958.
In ultimul semideceniu, in armata romana au fost create Comandamentul Fortelor Aeriene Militare, CAAT, Comandamentul Trupelor Blindate de Tancuri si Mecanizate, trupele radiotehnice, aviatia cu reactie, dotarea unitatilor romanesti s-a realizat in acea perioada cu armament si tehnica de lupta de provenienta sovietica. Tot in acei ani a fost desfiintata cavaleria ca arma, care isi dovedise ineficienta in cea de-a doua conflagratie mondiala. S-a organizat o retea cuprinzatoare si eficienta de institutii de invatamant militar pentru pregatire a cadrelor de ofiteri si subofiteri, orientarilor din epoca.
In ciuda stavilelor care limitau afirmarea gandirii si practicii militare romanesti, armata romana a cunoscut insemnate mutatii calitative, care si-au gasit expresia in stabilitatea structurilor, in cresterea gradului de combativitate, puterii de foc, mobilitatii si a capacitatii de manevra a unitatilor si marilor unitati.
10. ROMANIA SI TRATATUL DE LA VARSOVIA (1955-1991)
Succint tablou al situatiei politico-militare internationale in primul deceniu postbelic, timp in care s-au constituit noi aliante militare, vechii aliati au devenit adversari, iar fostii adversari au devenit aliati, determinand un nou raport de forte pe plan mondial. A fost declansat razboiul rece cu consecintele lui: impartirea lumii in blocuri economice si militare, intensificarea cursei inarmarilor, relatii interstatale incordate.
Infiintarea Tratatului de la Varsovia a fost precedata de unele actiuni politice, diplomatice si militare, intensificarea cursei inarmarilor, relatii interstatale incordate.
Infiintarea Tratatului de la Varsovia a fost precedata de unele actiuni politice, diplomatice si militare ce s-au constituit in preliminarii ale crearii Aliantei, intre care: prevederile cu caracter juridic si diplomatic cuprinse in tratatele bilaterale incheiate de Romania cu Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S. si Cehoslovacia in anul 1948, in care se preciza ca Inaltele Parti Contractante se angajau sa-si acorde ajutor reciproc in cazul in care una dintre cestea ar fi fost atacata de Germania sau de un tert stat sprijinit de Germania, sa nu incheie o intelegere cu un alt stat sau grup de state care fac parte dintr-o alianta; nota Guvernului Uniunii Sovietice adresata, la 31 martie 1954, guvernelor SUA, Angliei si Frantei, prin care, in esenta, U.R.S.S. isi exprima dorinta de a fi primita in Alianta Nord-Atlantica, propunere care a fost respinsa; sub aspect militar ar putea fi considerata consfatuirea de la Moscova din 9-12 ianuarie 1951, convocata din initiativa lui I.V. Stalin, la care au luat parte factorii de conducere politica si militara din cele opt tari ce vor fi cuprinse in viitoarea Alianta. La aceasta consfatuire s-a hotarat sporirea efectivelor militare la pace si la razboi pentru fiecare tara, nivelul dotarii cu tehnica de lupta si armament la care trebuia sa se ajunga pe baza livrarilor din U.R.S.S. Intre 29 noiembrie si 2 decembrie 1954 a avut loc, la Moscova, o consfatuire a reprezentantilor viitorilor participanti la Alianta -; U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, R.D.G., Ungaria, Romania, Bulgaria si Albania, in care s-a analizat situatia politico -; militara europeana si mondiala. La 11 mai 1955 a fost convocata a doua consfatuire a reprezentantilor celor opt state mentionate, in capitala poloneza, care, dupa analiza efectuata asupra situatiei continentale si globale, la 14 mai 1955, la Varsovia, s-a semnat „Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala”.
Structurile politice si militare ale Tratatului de la Varsovia. Structurile politice: Comitetul Politic Consultativ, organ decizional din care faceau parte sefii statelor participante la Alianta, iar la sedintele acestuia participau: prim-ministrii, ministrii afacerilor externe, secretarii partidelor statelor respective care se ocupau cu relatiile externe, comandantul-sef al Fortelor Armate Unite si seful Statului Major, iar din 1980 si ministrii apararii ai statelor participante la Tratatul de la Varsovia. Acest organ se intrunea, de regula, o data pe an si de cate ori era nevoie, pentru a analiza problemele politico- militare si a adopta deciziile corespunzatoare.
Un alt organ cu caracter politic a fost Comitetul ministrilor afacerilor externe, ca auxiliar al Comitetului Politic Consultativ, creat in anul 1976 in timpul consfatuirii Comitetului Politic Consultativ care s-a tinut la Bucuresti. Principala activitate a Comitetului ministrilor afacerilor externe a constat in coordonarea politicii externe a statelor participante la Tratatul de la Varsovia. Comitetul se intrunea de doua ori pe an si analiza modul in care se indeplineau hotararile Comitetului Politic Consultativ in domeniul politicii externe. Totodata, Comitetul pregatea problemele politice care urmau sa fie analizate in consfatuirile Comitetului Politic Consultativ.
Structurile militare: Comandamentul Fortelor Armate Unite, Statul Major al Fortelor Armate Unite, Comitetul Ministrilor Apararii, Consiliul Militar al Fortelor Armate Unite, Consiliul Tehnic al Fortelor Armate Unite. Aceste structuri, care si-au perfectionat permanent atributiile si competentele, au fost stabilite prin documentele aprobate la Consfatuirea Comitetului Politic Consultativ din 17 martie 1969 de la Budapesta. Principala menire a acestor structuri militare ale Tratatului de la Varsovia consta in transpunerea in practica a sarcinilor rezultate din hotararile Comitetului Politic Consultativ.
La Praga, in ziua de 1 iulie 1991 a avut loc ultima consfatuire a Comitetului Politic Consultativ in care s-a adoptat Protocolul cu privire la incetarea activitatii Tratatului de la Varsovia, masura determinata de„schimbarile profunde ce au loc in Europa, care reprezinta sfarsitul confruntarii si divizarii continentului”. Din partea Romaniei, Protocolul a fost semnat de Ion Iliescu, presedintele Romaniei.
11. ARMATA ROMANA LA SFARSITUL MILENIULUI II
Dupa autodesfiintarea Tratatului de la Varsovia in aul 1991, armata romana nu a facut parte din nici o alianta pana in anul 2004, cand a fost admisa in NATO. In perioada 1991-2004, armata romana a actionat pentru apropierea de Alianta Nord-Atlantica, in baza relatiilor de parteneriat strategic cu respectivul bloc militar, a operat schimbari esentiale in structurile si compunerea sa, in consens cu cerintele pentru a intruni conditiile de intrare in NATO. In acelasi timp, armata romana, pe baza aprobarilor date de organele supreme ale statului, a participat la unele misiuni de mentinere a pacii in diferite zone ale lumii.În anul 2010 s-a pus problema de către guvernenţi a reducerii pensiilor şi salariilor militarilor din toate structurile, pe fondul unor presiuni externe sau ale unor grupuri iredentiste si revansarde.Pentru apararea drepturilor legitime ale militarilor, Col. Mircea Dogaru a infiintat Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate in Rezerva şi în Retragere.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Maiorescu, Titu, Romania, razboaiele balcanice si Cadrilaterul, Editura Machiavelli, Bucuresti, 1995.
2. Atanasiu, Victor; Atanasie, Iordache; Iosa, Mircea; Oprea, Ion; Oprescu, Paul, Romania in primul razboi mondial, Editura Militara, Bucuresti, 1979.
3. Buzatu, Gheorghe; Scurtu, Ioan, Istoria romanilor in secolul XX (1918 1948), Editura Paideia, Bucuresti, 1999.
4. Scurtu, Ioan, Romania si marile puteri (1918-1933). Documente, EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 1999.
5. Constantiniu, Florin; Dutu, Alexandru; Retegan, Mihai, Romania in razboi:1941-1945. Un destin in istorie, Editura Militara, Bucuresti, 1995.
6. Olteanu, Constantin, Coalitii politico-militare. Privire istorica, EdituraFundatiei Romania de Maine, 1996.
7. Einsenhover, Dwight, Cruciada in Europa, Editura Politica, Bucuresti, 1975.
8. Jukov, G.K., Amintiri si reflectii, Editura Militara, Bucuresti, 1970.
9. Olteanu, Constantin, Romania. O voce distincta in Tratatul de la Varsovia. Memorii, 1980-1985, Editura ALDO, Bucuresti, 1999.
RAZBOI MONDIAL. CAMPANIA DIN EST
(22 iunie 1941 -; 23 august 1944)
Tabloul situatiei politico - militara generala la 22 iunie 1941 se prezenta astfel: Germania ocupase cea mai mare parte a Europei
(Austria, Cehoslovacia, Polonia, Franta, Olanda, Danemarca, Luxem- burg, Norvegia, Iugoslavia si Grecia). Anglia era serios slabita in urma bataliei aeriene cu Germania, Statele Unite ale Americii se mentineau inca neutre.
Potrivit planului de invadare a U.R.S.S., cu numele de cod BARBAROSSA, elaborat de Inaltul Comandament German si aprobat de Adolf Hitler prin directiva 21 in decembrie 1940, in iarna si primavara anului 1941, Germania a dispus o parte din fortele destinate agresiunii in Est, pe teritoriul Romaniei. Comandamentul german a ascuns adevaratul scop al trupelor aflate pe teritoriul Romaniei, inclusiv fata de autoritatile romane, folosind legenda ca acestea constituie masuri de securitate din cauza concentrarilor de trupe sovietice, adica a aliatului Germaniei in acel moment, la granitele romane. Mai mult, la 12 iunie 1941, Hitler s-a intalnit la München cu generalul Ion Antonescu si i-a vorbit aliatului sau roman despre actiunile defensive contra unui eventual atac sovietic.
Abia pe 18 iunie1941, Hitler il va informa pe Antonescu, printr-o scrisoare, despre intentia de a ataca Uniunea Sovietica, ceea ce s-a rasfrant negativ asupra pregatirii armatei romane pentru campanie.
In vederea realizarii obiectivelor politico-strategice propuse prin invadarea U.R.S.S., Inaltul Comandament German a adopta urmatorul dispozitiv initial: in Prusia Orientala, Grupul de armate „Nord”, 29 de divizii, din care 6 de tancuri si motorizate, sprijinite de
1.070 avioane, sub comanda feldmaresalului von Leeb, avand misiunea de a cuceri porturile de la Marea Baltica si orasul Leningrad; in partea centrala a Poloniei, Grupul de armate „Centru”, 50 de divizii si 2 brigazi, din care 15 de tancuri si motorizate, sprijinit de 1.680 de avioane, sub comanda feldmaresalului von Bock, cu misiunea de a nimici trupele sovietice din Bielorusia, iar apoi sa cucereasca Moscova, in sud, de la Lublin la Gurile Dunarii, Grupul de armate „Sud”, 57 de divizii si 13 brigazi, din care 9 de tancuri si motorizate, sprijinit de 800 de avioane, sub comanda feldmaresalului Gerd von Rundstedt. Din acest grup de armate au facut parte si armatele a 3-a si a 4-a romane, initial, 12 divizii de infanterie si 6 brigazi (3 de cavalerie si 3 vanatori de munte), o grupare germana din Finlanda: in Nord, Armata germana „NORVEGIA”, din care 2 divizii finlandeze, avand misiunea sa taie legatura portului Murmansk cu restul teritoriului sovietic; in Sud, doua armate finlandeze, 15 divizii, din care una germana, 3 brigazi, urmau sa concure la cucerirea Leningradului, trupele terestre erau sprijinite de 1.000 avioane (500 germane, 500 finlandeze).
Valoarea fortelor si mijloacelor angajate de germani si aliatii lor la inceputul invaziei au fost urmatoarele: 190 de divizii, din care 153 germane; circa 5.000.000 de combatanti; 3.140 de tancuri si autotunuri; peste 50.000 de tunuri si aruncatoare de mine; aproape
5.000 de avioane de lupta.
La declansarea agresiunii, fortele din partea de Vest ale U.R.S.S. erau grupate astfel: Frontul de NORD-VEST, 25 de divizii din care 4 de tancuri si 2 motorizate, comandat de generalul-colonel Kuznetov, Frontul de Vest, 44 de divizii de infanterie, 12 divizii de tancuri, 6 divizii motorizate, 2 divizii de cavalerie, sub comanda generalului- colonel Kirponos, Regiunea Militara Odesa, 1 divizii de infanterie, 4 divizii de tancuri, 2 divizii motorizate, 3 divizii de cavalerie, comandata de generalul-locotenent Cerevicenko.
Trupele romane au intrat astfel in actiune: Armata a 4-a a inceput ofensiva la 2 iulie 1941 si, dupa lupte sangeroase, indeosebi la fortarea Prutului si in zona Masivului Cornesti, la 26 iulie 1941 a ajuns la Nistru; Armata a 3-a a declansat ofensiva la 3 iulie 1941, actionand cu fortele principale pe directia Cernauti, unde a ajuns la 5 iulie, apoi la Nistru, pe care a inceput sa-l forteze la 17 iulie 1941. In acest moment, opozitia, reprezentata de Iuliu Maniu s-a declarat impotriva inaintarii armatei romane dincolo de Nistru. In scrisoarea adresata de Iuliu Maniu generalului Ion Antonescu, felicita armata romana pentru eliberarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei, considerand ca o inaintare dincolo de Nistru inseamna agresiune. Pana la 31 iulie 1941, armata romana a pierdut 24.396 de oameni (5.011 morti, 13.987 raniti, 4.487 disparuti).
In continuare, trupele romane au primit ordin sa inainteze in interiorul U.R.S.S. pe directii diferite. Astfel, Armata a 4-a a fost dirijata spre Odessa, unde a dus lupte sangeroase intre 6 august si 16 octombrie 1941, insemnand pentru unitatile acestei armate 17.792 morti, 63.345 raniti, 11.471 disparuti, total 92.608 oameni. In anii
1941 si 1942, unitatile romane, operand sub comandament general german, au luat parte la batalii importante in Crimeea, Caucaz, in Cotul Donului si Stalingrad.
La pierderile generale de 130.000 militari morti, raniti si disparuti in anul 1941, s-au adaugat marile pierderi ale Armatei a 3-a in cotul Donului si ale Armatei a 4-a in Stepa Calmuca, la sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, ridicandu-se la 182.441 militari (16.566 morti, 67.182 raniti, 98.692 disparuti), fapt care a redus considerabil capacitatea combativa a armatei romane.
Dupa aceste infrangeri, in februarie 1943, armatele 3 si 4 au fost trimise in tara pentru refacere. In prima jumatate a anului 1943, pe frontul de Est mai ramasesera 7 divizii romanesti, care au actionat in capul de pod din Kuban, de unde, fortele germane si romane infrante, in toamna anului 1943 s-au retras in Crimeea. In timpul luptelor din Caucaz si a celor din capul de pod din Kuban, unitatile romane au pierdut 39.074 oameni, morti, raniti si disparuti.
In anul 1944, principalele actiuni la care armata romana a participat au fost mai restranse: 7 divizii de infanterie, cavalerie si vanatori de munte in Crimeea, in cadrul Armatei a 17-a germana. In urma ofensivei armatei sovietice din primavara anului 1944, din totalul de 65.000 de militari romani aflati in Crimeea la 1 aprilie 1944 au fost evacuati 35.857 (54,61%). Cu unitatile refacute, cele doua armate romane, a 3-a si a 4-a au luat parte in continuare la luptele care s-au dus, inclusiv pe teritoriul Romaniei, pana la 23 august 1944, in cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. Importanta actului arestarii maresalului Ion Antonescu, iesirea Romaniei din Axa si trecerea ei de partea Coalitiei antifasciste.
8. PARTICIPAREA ARMATEI ROMANE LA CAMPANIA
DIN VEST ALATURI DE COALITIA ANTIFASCISTA
(23 august 1944 -; 9 mai 1945)
In timp ce armata sovietica inainta pe teritoriul Romaniei in cadrul operatiei Iasi -; Chisinau, declansata la 20 august 1944, avut loc actul de la 23 august, care a constat in arestarea maresalului Ion Antonescu si a unora din colaboratorii sai. Romania se desprinde de Axa si se alatura cu tot potentialul sau economic si militar Coalitiei antifasciste.
In perioada 23 august -; 25 octombrie, armata romana a actionat pe teritoriul national, indeplinind urmatoarele misiuni principale: lichidarea trupelor germane, acoperirea frontierelor, respingerea incercarilor ofensive ale fortelor germano- maghiare de a ajunge la trecatorile Carpatilor Orientali, asigurand, totodata, marsul trupelor sovietice fara lupte in podisul Transilvaniei, eliberarea intregului teritoriu national. In aceste lupte, armata romana a pierdut circa58.000 militari morti, raniti si disparuti.
Incepand cu 7 septembrie 1944, unitatile romane trec in subordinea operativa a armatei sovietice, iar prin Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944, fortele romane au intrat sub comanda Comandamentului Aliat (sovietic). Concret, Comandamentul suprem sovietic a delegat pe comandantul Frontului 2 Ucrainian, maresalul Rodion Malinovski, caruia trupele romane i-au fost arondate.
Dupa eliberarea teritoriului national, armata romana a actionat, impreuna cu unitatile sovietice, pentru eliberarea Ungariei, angajand in lupta 17 divizii de infanterie, de vanatori de munte si cavalerie, structurate in doua armate (1 si 4), un Corp aerian, unitati si mari unitati de aparare antiaeriana, de geniu, cai ferate s.a., cu un efectiv de
210.000 de oameni. Fortele romane s-au evidentiat prin spiritul de eroism de care au dat dovada, afirmandu-se cu deosebire in sangeroasele inclestari, timp de 100 de zile, pentru eliberarea orasului Debrecen si a capitalei ungare -; Budapesta. Pierderile trupelor romane pentru dezrobirea Ungariei s-au ridicat la 42.700 militari morti, raniti si disparuti.
In continuare, armata romana a actionat pe teritoriul Cehoslovaciei, angajand 16 divizii de infanterie, vanatori de munte, de cavalerie, un corp aerian, o divizie antiaeriana si alte unitati cu un efectiv de 248.430 militari. In timpul luptelor duse, unitatile romane au pierdut 66.495 morti, raniti si disparuti. Din aprilie 1945, un regiment roman de tancuri si subunitati de cai ferate romanesti au luptat pe teritoriul Austriei, sub comandament sovietic.
Intre 23 august 1944 si 12 mai 1945, trupele romane au strabatut prin lupta 1.800 km, au traversat 20 masive muntoase, au fortat 12 cursuri de apa, au eliberat 8.717 centre populate, intre care 138 orase, au provocat pierderi inamicului care au echivalat cu efectivele a 14 divizii. In aceasta campanie, armata romana a pierdut aproape 170.000 de militari -; morti, raniti, disparuti.
Efortul economico-militar al Romaniei a fost apreciat la 1 miliard si 300 de milioane de dolari la cursul anului 1938. Prin actiunile sale politico-militare intreprinse, Romania a contribuit la scurtarea razboiului cu circa 200 de zile. Cu toate acestea, la Conferinta de Pace de la Paris din 1946-;1947, Romaniei nu i s-a recunoscut calitatea de cobeligerant.
9. ARMATA ROMANA IN PRIMUL DECENIU
POSTBELIC (1945-1955)
Dupa capitularea Germaniei si incetarea razboiului in Europa, armata romana s-a inapoiat in tara si a trecut victorioasa pe sub Arcul de Triumf, in iunie 1945. Masurile luate de autoritatile romane pentru trecerea armatei de la cadrul de razboi in cel de pace, configuratia data puterii armate a tarii a fost raportata la dispozitiile Comisiei Aliate
(sovietice) de Control, iar dupa februarie 1947, la prescriptiile tratatului de pace incheiat la Paris intre Romania si Puterile Aliate si Asociate.
Preocuparile Comandamentului armatei romane pentru sintetizarea experientei dobandite in razboi si pentru elaborarea unei doctrine militare nationale care sa reflecte traditia militara romaneasca, efort curmat prin impunerea modelului militar sovietic. Intre formele si metodele prin care armata romana a fost influentata de sistemul sovietic ar putea fi mentionate: includerea, in 1945, prin Decret regal, in randul armatei romane a celor doua divizii „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”, create pe teritoriul sovietic din fosti prizonieri romani, mari unitati care, structurate dupa modelul sovietic, dotate cu armament sovietic, au fost considerate multa vreme
„samburele” armatei populare romane, prin cadre de orientare prosovietica, cu sau fara studii in Uniunea Sovietica, prin intermediul consilierilor sovietici, care au functionat la esaloane de decizie din armata romana, prin traducerea si aplicarea regulamentelor de lupta si generale ale armatei sovietice, prin asezarea intregului sistem de pregatire a cadrelor si de instruire a trupelor pe modelul sovietic, prin existenta a trupelor sovietice in Romania pana in 1958.
In ultimul semideceniu, in armata romana au fost create Comandamentul Fortelor Aeriene Militare, CAAT, Comandamentul Trupelor Blindate de Tancuri si Mecanizate, trupele radiotehnice, aviatia cu reactie, dotarea unitatilor romanesti s-a realizat in acea perioada cu armament si tehnica de lupta de provenienta sovietica. Tot in acei ani a fost desfiintata cavaleria ca arma, care isi dovedise ineficienta in cea de-a doua conflagratie mondiala. S-a organizat o retea cuprinzatoare si eficienta de institutii de invatamant militar pentru pregatire a cadrelor de ofiteri si subofiteri, orientarilor din epoca.
In ciuda stavilelor care limitau afirmarea gandirii si practicii militare romanesti, armata romana a cunoscut insemnate mutatii calitative, care si-au gasit expresia in stabilitatea structurilor, in cresterea gradului de combativitate, puterii de foc, mobilitatii si a capacitatii de manevra a unitatilor si marilor unitati.
10. ROMANIA SI TRATATUL DE LA VARSOVIA (1955-1991)
Succint tablou al situatiei politico-militare internationale in primul deceniu postbelic, timp in care s-au constituit noi aliante militare, vechii aliati au devenit adversari, iar fostii adversari au devenit aliati, determinand un nou raport de forte pe plan mondial. A fost declansat razboiul rece cu consecintele lui: impartirea lumii in blocuri economice si militare, intensificarea cursei inarmarilor, relatii interstatale incordate.
Infiintarea Tratatului de la Varsovia a fost precedata de unele actiuni politice, diplomatice si militare, intensificarea cursei inarmarilor, relatii interstatale incordate.
Infiintarea Tratatului de la Varsovia a fost precedata de unele actiuni politice, diplomatice si militare ce s-au constituit in preliminarii ale crearii Aliantei, intre care: prevederile cu caracter juridic si diplomatic cuprinse in tratatele bilaterale incheiate de Romania cu Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S. si Cehoslovacia in anul 1948, in care se preciza ca Inaltele Parti Contractante se angajau sa-si acorde ajutor reciproc in cazul in care una dintre cestea ar fi fost atacata de Germania sau de un tert stat sprijinit de Germania, sa nu incheie o intelegere cu un alt stat sau grup de state care fac parte dintr-o alianta; nota Guvernului Uniunii Sovietice adresata, la 31 martie 1954, guvernelor SUA, Angliei si Frantei, prin care, in esenta, U.R.S.S. isi exprima dorinta de a fi primita in Alianta Nord-Atlantica, propunere care a fost respinsa; sub aspect militar ar putea fi considerata consfatuirea de la Moscova din 9-12 ianuarie 1951, convocata din initiativa lui I.V. Stalin, la care au luat parte factorii de conducere politica si militara din cele opt tari ce vor fi cuprinse in viitoarea Alianta. La aceasta consfatuire s-a hotarat sporirea efectivelor militare la pace si la razboi pentru fiecare tara, nivelul dotarii cu tehnica de lupta si armament la care trebuia sa se ajunga pe baza livrarilor din U.R.S.S. Intre 29 noiembrie si 2 decembrie 1954 a avut loc, la Moscova, o consfatuire a reprezentantilor viitorilor participanti la Alianta -; U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, R.D.G., Ungaria, Romania, Bulgaria si Albania, in care s-a analizat situatia politico -; militara europeana si mondiala. La 11 mai 1955 a fost convocata a doua consfatuire a reprezentantilor celor opt state mentionate, in capitala poloneza, care, dupa analiza efectuata asupra situatiei continentale si globale, la 14 mai 1955, la Varsovia, s-a semnat „Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala”.
Structurile politice si militare ale Tratatului de la Varsovia. Structurile politice: Comitetul Politic Consultativ, organ decizional din care faceau parte sefii statelor participante la Alianta, iar la sedintele acestuia participau: prim-ministrii, ministrii afacerilor externe, secretarii partidelor statelor respective care se ocupau cu relatiile externe, comandantul-sef al Fortelor Armate Unite si seful Statului Major, iar din 1980 si ministrii apararii ai statelor participante la Tratatul de la Varsovia. Acest organ se intrunea, de regula, o data pe an si de cate ori era nevoie, pentru a analiza problemele politico- militare si a adopta deciziile corespunzatoare.
Un alt organ cu caracter politic a fost Comitetul ministrilor afacerilor externe, ca auxiliar al Comitetului Politic Consultativ, creat in anul 1976 in timpul consfatuirii Comitetului Politic Consultativ care s-a tinut la Bucuresti. Principala activitate a Comitetului ministrilor afacerilor externe a constat in coordonarea politicii externe a statelor participante la Tratatul de la Varsovia. Comitetul se intrunea de doua ori pe an si analiza modul in care se indeplineau hotararile Comitetului Politic Consultativ in domeniul politicii externe. Totodata, Comitetul pregatea problemele politice care urmau sa fie analizate in consfatuirile Comitetului Politic Consultativ.
Structurile militare: Comandamentul Fortelor Armate Unite, Statul Major al Fortelor Armate Unite, Comitetul Ministrilor Apararii, Consiliul Militar al Fortelor Armate Unite, Consiliul Tehnic al Fortelor Armate Unite. Aceste structuri, care si-au perfectionat permanent atributiile si competentele, au fost stabilite prin documentele aprobate la Consfatuirea Comitetului Politic Consultativ din 17 martie 1969 de la Budapesta. Principala menire a acestor structuri militare ale Tratatului de la Varsovia consta in transpunerea in practica a sarcinilor rezultate din hotararile Comitetului Politic Consultativ.
La Praga, in ziua de 1 iulie 1991 a avut loc ultima consfatuire a Comitetului Politic Consultativ in care s-a adoptat Protocolul cu privire la incetarea activitatii Tratatului de la Varsovia, masura determinata de„schimbarile profunde ce au loc in Europa, care reprezinta sfarsitul confruntarii si divizarii continentului”. Din partea Romaniei, Protocolul a fost semnat de Ion Iliescu, presedintele Romaniei.
11. ARMATA ROMANA LA SFARSITUL MILENIULUI II
Dupa autodesfiintarea Tratatului de la Varsovia in aul 1991, armata romana nu a facut parte din nici o alianta pana in anul 2004, cand a fost admisa in NATO. In perioada 1991-2004, armata romana a actionat pentru apropierea de Alianta Nord-Atlantica, in baza relatiilor de parteneriat strategic cu respectivul bloc militar, a operat schimbari esentiale in structurile si compunerea sa, in consens cu cerintele pentru a intruni conditiile de intrare in NATO. In acelasi timp, armata romana, pe baza aprobarilor date de organele supreme ale statului, a participat la unele misiuni de mentinere a pacii in diferite zone ale lumii.În anul 2010 s-a pus problema de către guvernenţi a reducerii pensiilor şi salariilor militarilor din toate structurile, pe fondul unor presiuni externe sau ale unor grupuri iredentiste si revansarde.Pentru apararea drepturilor legitime ale militarilor, Col. Mircea Dogaru a infiintat Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate in Rezerva şi în Retragere.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Maiorescu, Titu, Romania, razboaiele balcanice si Cadrilaterul, Editura Machiavelli, Bucuresti, 1995.
2. Atanasiu, Victor; Atanasie, Iordache; Iosa, Mircea; Oprea, Ion; Oprescu, Paul, Romania in primul razboi mondial, Editura Militara, Bucuresti, 1979.
3. Buzatu, Gheorghe; Scurtu, Ioan, Istoria romanilor in secolul XX (1918 1948), Editura Paideia, Bucuresti, 1999.
4. Scurtu, Ioan, Romania si marile puteri (1918-1933). Documente, EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 1999.
5. Constantiniu, Florin; Dutu, Alexandru; Retegan, Mihai, Romania in razboi:1941-1945. Un destin in istorie, Editura Militara, Bucuresti, 1995.
6. Olteanu, Constantin, Coalitii politico-militare. Privire istorica, EdituraFundatiei Romania de Maine, 1996.
7. Einsenhover, Dwight, Cruciada in Europa, Editura Politica, Bucuresti, 1975.
8. Jukov, G.K., Amintiri si reflectii, Editura Militara, Bucuresti, 1970.
9. Olteanu, Constantin, Romania. O voce distincta in Tratatul de la Varsovia. Memorii, 1980-1985, Editura ALDO, Bucuresti, 1999.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

